Un text scris zilele trecute de un pseudojurnalist local a făcut să mi se umple telefonul de mesaje de la cunoscuți care mi-au trimis link-ul către ceea ce a fost prezentat ca încă o mare dezvăluire senzațională.
O cititoare chiar îi cerea pe Facebook să spună tot adevărul, dacă tot a început. Asta îl rog și eu, să nu se limiteze doar la jumătățile de adevăr care îi convin.
Pentru că, așa cum voi arăta în continuare, articolul s-a dovedit o combinație de jumătăți de adevăr presărate cu minciuni grosolane. Dacă în privința neadevărurilor se va urma cu siguranță calea justiției, pentru că sarcina probei incumbă celui care afirmă, iar în lipsa dovezilor defăimarea este evidentă, cred că jumătățile de adevăr prezentate de Marin Badea trebuie completate cu partea pe care a omis-o intenționat.
Terenurile lui Tatavura
Există oare vreun călărășean care să nu fi auzit vreodată de povestea cu terenurile luate de Tatavura, care au stimulat elanul creator al unor ziariști locali apăruți ca ciupercile în anii ’90? Ei bine, s-a scris atît de mult și s-a discutat atît de intens, încît de-a lungul timpului a fost creat un mit generalizat la nivelul comunității încît orice argument în favoarea legalității redobîndirii terenurilor confiscate abuziv de regimul comunist de la bunicii mei, încît a ajuns să fie considerat nul înainte de a fi prezentat. Argumentum ad populum în logică este o eroare de argumentare care conclude că o propoziție este adevărată deoarece foarte multă lume crede că este adevărată. Îmi amintesc că eram în liceu, cînd un profesor cam cherchelit și cuprins de un elan justițiar și-a depășit atribuțiile și a început să îmi reproșeze: „-Bă, tac-tu a furat terenurile alea de la zoo!”, ”-Îmi cer scuze că vă contrazic, dar tata nu a furat nimic…”, ”-Hai bă, lasa-mă, că toată lumea știe…”. Exact așa își începea Stalin discursurile din timpul marii epurări: “După cum toată lumea știe…”.
Mda, un neadevăr repetat agresiv tinde să fie perceput ca adevăr. Argumentum ad nauseam, repetarea unui neadevăr poate ajunge să fie acceptat ca adevăr, este deseori folosit în tehnicile de manipulare. La consolidarea acestui mit poate că a contribuit și atitudinea pasivă a tatălui meu, care niciodată nu a oferit o replică dectractorilor săi, care au tot repetat aceeași prostie, dearece știa că a acționat perfect legal. Pe termen scurt, o astfel de atitudine pare varianta corectă, pentru că, nu-i așa, “nu vei ajunge niciodată la destinație, dacă te opreşti să arunci cu pietre în fiecare cîine care latră”.
Problema însă apare pe termen lung. O astfel de campanie de presa devine instigare la ură. Pogromurile, Holocaustul s.a. au fost cauzate de instigare la ură timp de secole. În mintea multor oameni se cimentează o prejudecată ce îi face să urască persoane nevinovate, pe care nu le cunosc. Cînd aveam 14 ani și mi-am făcut prima dată buletinul, în timp ce eram la ghișeu, la auzul numelui “Tatavura”, o doamnă ce lucra acolo a venit val-vîrtej și a început să urle, să mă insulte, acuzîndu-mă că nu știu ce am mai făcut. Era prima dată cînd o vedeam, nu înțelegeam ce vrea de la mine și nu i-am răspuns în niciun fel. Din fericire, a fost temperată de colega dumneaei de la ghișeu. Ironia face ca după ani să fi interacționat cu soțul doamnei.
În plus, o astfel de prejudecată îmi poate crea diferite probleme cînd apelez la serviciile unui avocat, medic, judecător, profesor etc. în mintea căruia mitul s-a sedimentat și astfel la auzul numelui meu se declanșează un reflex: “Tatavura…. aaa, ăia cu terenurile”, deși nu există nicio hotărîre judecătorească care să o confirme. Caracterul legal ar retrocedării terenurilor către familia mea nu a fost niciodată anulat de justiție. Și încă o informație relevantă: terenurile redobîndite de familia mea nu au aparținut niciodată grădinii zoologice sau primăriei, deoarece ele se află în proprietatea familiei mele cu mult înainte ca primăria să fi dobîndit proprietatea terenurilor pe care se află zoo. Acesta este motivul pentru care am decis să răspund textului defăimător scris de Badea: nu am chef ca ai mei copii să fie discriminați, arătați cu degetul sau luați la întrebări din cauza minciunilor scrise de ziariștii de curte ai politrucilor locali care și-au făcut campanie electorală promițînd că vor rezolva ei situația. Deși s-a tot schimbat conducerea primăriei, situația este neschimbată și așa va rămîne.
Intabularea… printr-o lege anulată de CCR
În urmă cu doi ani fratele meu a demisionat, deși nu am discutat niciodată cu el motivele plecării sale, mie îmi este clar că se săturase. De fiecare dată cînd se schimba conducerea primăriei avea parte de exact aceleași controale, ale exact acelorași documente, ale aceleiași situații de fapt. Noii conducători erau convinși că este ceva ocult, ilegal și erau hotărîți să rezolve ei situația, doar că toți au sfîrșit prin a accepta că totul este legal.
Totuși, înainte de demisia fratelui meu, în timpul mandatului anterior, cîțiva băieți veseli din primărie, pe care i-am scos din sărite prin postări pe o rețea de socializare, au aflat de o modificare recentă a legii cadastrului, prin intermediul căreia au reușit să intabuleze un teren aflat în posesia tatălui meu. Cît și-au rîs în barbă, cît de fericiți și-au frecat mîinile, exclamînd: “L-am ars pe Bogdan!”. De unde știu că eu am fost ținta? Pentru că prima scrisoare, prin care s-au laudat cu intabularea, mi-a fost adresată mie, nu părinților mei (proprietarii terenului). În plus, au existat o serie de amenințări anterioare.
Iată o discuție pe care am purtat-o cu unul dintre veselii din conducerea primăriei:
Cred că se observă clar că cineva din conducerea Călărași m-a amenințat în trecut că va încerca denigrarea numelui meu, printr-un demers jurnalistic. Mai multe detalii voi oferi în fața instanței, cînd va fi cazul.
Totuși, în mod ciudat, au reușit să intabuleze un teren fără să întocmească un proces-verbal de vecinătate, teren care nu se afla în posesia primăriei, fiind separat prin gard pe toate laturile de orice proprietate a primăriei. Au încercat și în anii anteriori, cererea fiindu-le respinsă. Da, de această dată au reușit, noua modificare a legii le-a permis!
Aceasta este jumătatea de adevăr prezentată de domnul Badea, dar jumătatea cealaltă de adevăr, omisă în textul defăimător, este că la începutul acestui an CCR a anulat acea lege; statul român s-ar fi confruntat cu mii de procese la CEDO. Pînă și comuniștii, în timpul colectivizării, aveau nevoie de semnătura deținătorului terenului pentru a-l deposeda.
Vă rog mult să citiți cu atenție comunicatul Curții Constituționale din 31 ianuarie 2023, alineatul 2:
“ 2. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 44 de
deputați aparținînd grupului parlamentar al Partidului Uniunea Salvați România
din Camera Deputaților, precum și de un număr de 12 deputați neafiliați și a
constatat că Legea privind completarea Legii cadastrului și a publicității
imobiliare nr.7/1996 este neconstituțională, în ansamblul său.”
La cîteva luni după ce au intabulat abuziv acel teren, CCR a declarat legea neconstituțională. Așadar, intabularea este lovită de nulitate absolută. Se pare că băieții veseli din primărie și-au rupt dinții cu care au încercat să muște. Ce le-a mai rămas de făcut? Să apeleze la serviciile unui ziarist care ar scrie orice porcărie pentru un cîștig. În plus, dacă eu înțeleg corect prevederile vechiului Cod Civil, părinții mei sînt proprietarii de drept al terenului de 1800 m2, de peste 30 de ani, nu primăria. Iar dacă cineva crede altceva, poate deschide o acțiune civilă.
Povestea cablului electric
Puterea obișnuinței ne face să nu mai observăm multe din jurul nostru, cînd ieșim dimineața din locuință și mergem pe străzi, nu mai observăm cablurile electrice care traversează străzile către locuințe. Cînd sînteți pe stradă (străzile fiind în proprietatea primăriei) vă rog să ridicați privirea și veți vedea nenumărate cabluri. La fel, cablurile electrice traversează (fie aerian, fie subteran) scuarurile, parcările, parcurile și alte unități subordonate primăriei. Gradinile botanice și zoologice nu sînt exceptate prin lege, nici măcar proprietățile private. Chiar și locuința
primarului este alimentată cu curent electric ce traversează un teren al primăriei (o stradă).
Nu e un secret că stîlpii de înaltă tensiune, precum și cablurile corespunzătoare, traversează terenuri agricole și păduri, multe aflate în proprietate privată. Conform legislației, rețelele electrice montate anterior intrării în vigoare a Legii 13/2007, rămîn pe vechiul amplasament. Proprietarii terenurilor au obligația să nu se atingă de cablurile electrice ce le traversează proprietatea (fie de stat sau privată) și să permită accesul echipelor de intervenție.
Așa cum cablurile electrice traversează străzile către locuințele fiecăruia, și cablul electric ce alimenta locuința părinților mei traversa un teren aparținînd primăriei. A fost montat anterior anului 2007 de către RENEL, mai exact în 1995, fapt dovedit și de documentele puse la dispoziția domnului Badea de către fratele meu. O parte din acestea au fost publicate in textul defăimător sub formă de fotografii, dar bineînțeles, a încercat să le ducă în derizoriu.
Amuzant este că ziaristul pare contrariat de faptul că schița a fost executată manual. Nu îl suspectez de amnezie, dar toți care am trăit în anii ‘90 știm că atunci desenele tehnice ale proiectelor se realizau manual, calculatoarele fiind atunci o raritate, imprimantele chiar mai rare, iar programele CAD erau de domeniul SF. Cred că acum oricum îi este evidentă încercarea de manipulare a cititorilor de către M. Badea: aruncă cu mult gunoi, că poate rămîne ceva.
Nu are rost să detaliez prea mult, însă toată energia electrică consumată la locuința părinților mei a fost contorizată separat și plătită integral. Niciun kw nu a fost consumat din altă parte.
Poate că unii cititori se vor întreba: “Bine, bine, dar dacă cei de la zoo/primărie nu au voie să taie cablul, fiind montat anterior anului 2007, de ce totuși l-au tăiat?”. Este o întrebare de bun-simț, ce are în vedere că, de exemplu, fermierii nu taie cablurile de înaltă tensiune ce le traversează fermele. Primăria Călărași a realizat anul trecut o rețea nouă de electricitate chiar pe strada unde se află locuința părinților mei, strada pe unde a fost dintotdeauna calea de acces și pe care domnul Badea s-a plimbat în urmă cu cîteva zile. Firește, cablul uzat ce traversa zoo a devenit inutil și trebuia înlăturat.
O altă tehnică de manipulare ce încearcă să induca ideea că ar fi existat un furt, dar fără să reprezinte o demonstrație, este legată de consumul de curent electric al zoo, care ar fi scăzut după eliminarea acelui cablu. Post hoc ergo propter hoc – corelația nu înseamnă cauzalitate. Faptul că zoo încă mai folosea surse de încălzire electrică în timpul iernii, iar ulterior au fost montate centrale ce utilizează gazul metan și, de asemenea, că iarna trecută a fost foarte blîndă, nu sînt luate în considerare de Badea; nu corespund scopului său de a defăima.
Tragedia de la Colectiv repetată în Călărași?
Mi-am propus să nu scriu prea mult despre zoo, pe de-o parte pentru că nu am avut niciodată vreo legătură și nu prea mă interesează, pe de altă parte, pentru că prin asocierea numelui meu, orice aș spune, unora mai chibiți le-ar crea senzația că am un scop ascuns.
Zoo Călărași nu a fost realizată după planurile unui arhitect, nu a primit aprobarea de la guvern pentru a fi realizată (motiv pentru care s-a numit Complex de Agrement), din acest motiv multe elemente absolut necesare nu au fost luate în considerare de la început. Totuși, spre sfîrșitul anilor ’80 s-a înțeles necesitatea existenței mai multor porți de evacuare rapidă a vizitatorilor și personalului zoo, în cazul unor situații de urgență. La Colectiv tragedia a apărut și din cauză că nu au existat mai multe ieșiri de urgență care să permită evacuarea rapidă a celor de acolo. La singura ieșire s-a produs o aglomerare bruscă, ce a făcut ca unii să fie pur și simplu striviți sau călcați în picioare.
Similar, gîndiți-vă ce se poate întîmpla în zoo Călărași, într-o zi foarte aglomerată, cum ar fi 1 iunie cînd zoo este plin de părinți cu copii, dacă ar izbucni un incendiu sau dacă ar scăpa un animal periculos, precum tigrul, leul sau mai ales hipopotamul (animalul care ar putea face cele mai multe victime dacă scapă).
Toate laturile grădinii zoologice ar trebui să aibă cel puțin o ieșire de urgență, care să permită accesul ușor dinspre interior spre exterior (prin apăsarea unui buton, a unui interfon, a unui keypad etc.). Dacă pe latura nordică există două porți cu acces spre parcul Dumbrava, pe latura estică nu există nicio poartă, latura vestică are o singură poartă, la fel și cea sudică, însă aceasta comunică cu o proprietate privată.
Poate că în această privință, Primăria ar trebui să realizeze o înțelegere cu proprietarul în cazul în care va fi necesară o evacuare a oamenilor din zoo. Grav este că deși sînt puține porți, cu excepția celei de la intrare, toate sînt legate cu lacăt, neputînd fi folosite în situații de urgență.
Însă este esențial ca ISU să se autosesizeze și să impună un număr limită al vizitatorilor într-un moment. Îi rog pe cei responsabili să analizeze serios riscul. Este o dovadă de maximă iresponsabilitate din partea Primarului și a celorlalți subordonați să permită aglomerarea exagerată a grădinii zoologice.
De ce acum?
Începe campania electorală și politicienii au nevoie să se laude cu ceva. Orașul este un șantier dezorganizat, cu gropi în principalele intersecții care sînt neastupate de peste jumătate de an, dosarele penale curg asupra subordonatei primarului aflata la conducerea zoo, au nevoie și ei să arate că au făcut ceva nemaivăzut. Pentru ei nu contează adevărul juridic, ci doar impactul asupra electoratului.
De obicei, astfel de defăimări în presa locală sînt realizate împotriva adversarilor politici, însă niciuna dintre rudele mele nu a fost membru al vreunui partid politic în democrația noastră imatură. Au crezut probabil, că din nou, vor da lovituri de imagine fără să existe reacții, dar îi asigur că acele vremurile au trecut. Sînt conștient că în ultimii ani eu am enervat pe mulți dintre politrucii de pe plan local și pe lacheii lor. De exemplu, în urmă cu cîteva luni am demonstrat că domnul primar minte fără nicio reținere. Vă rog să urmăriți clipul de mai jos:
Am primit diferite amenințări prin intermediul unor cunoștințe. Acum au încercat o abordare mai brutală. Nu ține vrăjeala. Chiar dacă rudele mele sînt întrun fel victime colaterale, nu am de gînd să mă autocenzurez și îi asigur că sînt imun la amenințări ori insulte.
La fel i-am scos din sărite și pe cei din mandatul anterior, care au pierdut alegerile, ba chiar și pe ziaristul de scandal Marin Badea, căruia i-am demontat în trecut retorismele manipulatorii inclusiv împotriva unor persoane pe care nu le cunosc, motiv pentru care m-a înjurat de cîteva ori.
Un alt motiv, care îi enervează la culme atît pe cei care acum sînt la putere, cît și pe cei din opoziția care crede că ar avea șanse, este Pactul pentru respectarea cetățeanului. În timpul campaniei electorale din urmă cu trei ani, am propus candidaților la primarie un pact, prin care să se oblige prin intermediul unui clip video că, în cazul în care vor cîștiga alegerile, vor consulta cetățenii printr-un referendum prin corespondență, de fiecare dată cînd intenționează să se împrumute pe termen lung, să mărească taxele locale, să crească salariile din primărie ori să înstrăineze vreun imobil aparținînd primăriei. Un singur candidat a avut onestitatea și inteligența să promită aceasta.
În ultimele luni, am început organizarea unei campanii mai serioase (am discutat cu oameni care sînt dispuși să se implice, am comandat pliante) prin care să popularizez Pactul și îi voi ruga pe cetățeni să voteze un candidat doar din rîndul celor care aderă la Pact. Știu, pe politicieni îi sperie gîndul că ar trebui să consulte periodic cetățenii pentru deciziile importante. Băieți, nu voi renunța la popularizarea Pactului.
Cu siguranță acesta nu este finalul
Îmi cer scuze cititorilor acestui text pentru abuzul de cuvinte din limba latină. Îi asigur că nu încerc să epatez în vreun fel, ci doar să indic retorimele manipulatorii folosite de ziaristul Badea, pe care nu îl suspectez că ar avea un nivel ridicat de inteligență și nici că ar fi un om foarte educat. Experiența în presa locală l-a făcut să dobîndească din mers cîteva tehnici de manipulare banale, ușor de demontat, care au impact doar asupra unora mai naivi.
Lasă un comentariu