O scurta istorie
Observ ca in ultimele zile s-a discutat foarte aprins despre gradina zoologica din Calarasi si cred ca pot sa ofer citeva informatii suplimentare pe care le-am obtinut de-a lungul timpului, fie ca martor la diferite discutii, fie de la persoane straine care simteau nevoia sa-mi povesteasca vreun eveniment despre zoo. Desi nu am avut niciodata vreo legatura directa cu zoo si nici nu m-a pasionat prea mult subiectul, din politete am ascultat ce au avut de spus acele persoane. II rog pe cei interesati sa ma ajute cu completari si chiar sa corecteze afirmatiile pe care le considera eronate. Nu am fost martor direct la acele evenimente si este posibil sa existe omisiuni ori exagerari.
Gradina zoologica din Calarasi a fost infiintata in 1980 la initiativa lui Vasile Martin. Insa, ideea infiintarii i-a venit dupa o discutie cu tatal meu, care la sfirsitul anilor ‘70 detinea una dintre ele mai mari colectii private de pasari exotice si alte animale mici. In perioada comunista, oamenilor care locuiau la curti le era permis sa creasca citeva animale domestice in gospodarie, insa Vasile Martin a aflat ca un tinar tehnician veterinar, tatal meu, are foarte multe animale exotice, ceea ce nu era obisnuit pentru acea perioada.
Prin 1978-1979 Vasile Martin i-a facut o vizita inopinata la domiciliu insotit de alte persoane, inclusiv un militian si i-au pus multe intrebari tatalui meu cu privire la provenienta si resursele cu care intretine acele animale. In final i-a facut o oferta: daca doneaza animale primariei i se va oferi posibilitatea sa coordoneze realizarea unei gradini zoologice. Nu stiu daca Vasile Martin avea deja idea infiintarii unei gradini zoologice si doar cauta omul potrivit sau daca a fost impresionat de ce a vazut si in acel moment a decis infiintarea gradinii. Era clar ca un om care creste acele animale stie ce face.
Da, ulterior s-a infiintat o comisie, asa cum se obisnuia in comunism, in care au fost invitate diferite personalitati locale, dar decizia fusese deja luata. In spatele deciziei oricarei comisii se afla cel care infiinteaza comisia, care numeste membri si care aproape intotdeauna decide, iar rolul real comisiei este doar de a crea aparenta unei dezbateri intre specialisti. Este posibil ca unii dintre membri acelei comisii sa nu fi stiut de intentiile primului-secretar.
Asadar, initiativa construirii gradinii zoologice a apartinut lui Vasile Martin, insa cel care a fondat gradina zoologica a fost tatal meu, Gheorghe Tatavura. Primele animale ale gradinii zoologice au fost cele donate de tatal meu. Apoi au mai fost aduse animale si din alte parti ale tarii, au fost inmultite specile existente si s-au realizat multe scimburi. Era interzisa cumpararea animalelor, se permitea doar schimbul.
La sfirsitul anilor ’80 s-au adus si animale din strainatate, insa nu au fost cumparate sau donate, ci obtinute prin schimb.
In realizarea gradinii zoologice nu s-a implicat doar tatal meu, ci multi locuitori si-au oferit sprijinul. Astazi, multi vizitatori sint dezamagiti de faptul ca multe dintre spatiile animalelor sint imprejmuite cu otel-beton profilat de tip PC52. Acele bare au fost donate de catre intreprinderile de constructii din acea vreme, fiind bare care nu au trecut testele de calitate pentru a fi puse in opera (de exemplu, nu au trecut testul de dorn), dar suficient de bune pentru a construi un gard pentru animale. De asemenea, cind statiile de beton realizau mai mult beton decit era necesar, surplusul il trimiteau la zoo. Asa a fost construit zoo, din nimic, cu entuziasm si cu implicarea multor calaraseni.
Practic au fost trei momente foarte importante: infiintarea in 1980, inundatia din 1985 si lipsa completa a fondurilor de la inceputul anilor 90.
Despre inundatia din iarna anului 1985 s-a discutat mult, am auzit inclusiv de la domnul doctor veterinar Georgescu o povestioara ca vislea cu ursul in barca pentru a-l salva. Acea inundatie nu a fost rezultatul in totalitate al unor cauze naturale, ci a fost si rezultatul unei iresponsabilitati a celor care construiau canalul siderurgic, pe care nu l-au finalizat la termen si care nu au luat toate masurile de prevenire a unui astfel de eveniment. Oricum, atunci eram copil si imi amintesc cum brusc locuinta parintilor mei s-a transformat intr-un depozit de custi si cutii cu diferite animalute. Multi calaraseni au luat acasa animale in acea iarna pe care le-au ingrijit.
Un alt moment foarte grav a fost inceptul anilor 90, cind lipsa fondurilor a dus la taierea bugetului zoo pina la nivelul in care hrana si medicamentele pentru animale erau insuficiente. Atunci nu erau suficienti bani pentru medicamentele oamenilor din spitalele judetene, daramite pentru zoo. Tatal meu si-a cheltuit atunci toate economiile pentru a salva animalele din zoo. Aceasta interventie nu a fost la fel de spectaculoasa precum cea din timpul inundatiei, multi nu constientizau ca banii cu care tatal meu cumpara cele necesare gradinii zoo erau din propriul buzunar.
Despre prezent si viitor
Cert este ca in prezent in Calarasi se afla una dintre cele mai mari gradini zoologice din Romania, a doua ca suprafata, dupa cea din Tirgu-Mures.
Zilele trecute am inteles de la altcineva ca fratele meu a demisionat. Este decizia lui si trebuie respectata. Nu ii cunosc motivele, nu am discutat cu el pe aceasta tema. Nu stiu nici daca actualul primar vrea sa desfiinteze zoo si sa puna mina pe teren, asa cum au scris unii pe Facebook, nici daca are alte planuri pentru zoo. Insa stiu ca anul acesta au fost deja desfiintate gradinile zoologice din Timisoara si Piatra Neamt. O gradina zoologica poate reprezenta o cheltuiala foarte mare pentru bugetul local.
|
La cursul de muzeografie din timpul facultatii am invatat ca o gradina zoologica moderna (un bioparc) se justifica doar in apropierea unor localitati cu aproximativ 1 milion de locuitori, altfel nu ar fi fezabila. Cind autoritatile locale au infiintat gradini zoologice prin Romania nu cred ca au avut in vedere acest aspect. Cel putin in perioada comunista nu cred ca acest cuvint exista in vocabularul celor de la conducere.
In opinia mea, toate activitatile socio-culturale (muzee, teatre, opera, radio, gradini botanice si zoologice) ar trebui sa se autofinanteze deoarece astfel s-ar reduce risipa bugetara , ar fi o masura obiectiva a valorii sociale a acelor unitati si ar forta pe cei din conducerea acestor unitati sa atraga publicul catre activitatile lor, sa foloseasca metode de marketing, sa imbunatateasca in permanenta cite ceva.
O alta problema specifica gradinilor zoologice este calitatea mediului in care traiesc animalele, in captivitate fiind. Daca prin secolul XIX existau doar circuri si menajerii in care animalele braconate din tari indepartate si apoi transportate pe vapoare erau tinute in custi mici doar pentru a fi vazute de public si mureau la scurt timp, la inceputul secolului XX au aparut gradiniile zoologice, cu spatii mai mari, temperatura controlata, hrana adecvata. Gradinile zoologice au reprezentat un salt calitativ in privinta conditiilor de trai ale animalelor tinute in captivitate.
Astazi multi protesteaza pe buna dreptate impotriva gradinilor zoologice pe care le considera inchisori pentru animale si ofera drept solutie eliberarea lor in mediul lor natural. Problema este ca multe specii sint mai in primejdie in mediul lor natural decit in gradinile zoologice. Multe specii dispărute în habitatul.lor natural au fost salvate datorită grădinilor zoologice.
Este celebru cazul zimbrilor. După al Doilea Război Mondial zimbrii nu mai existau în libertate, ci mai trăiau cîteva exemplare prin grădini zoologice din diferite țări. Specia a fost salvată prin reproducerea a 6 exemplare, acum sînt mii de zimbri. Alte mii de specii se afla in aceeasi situatie.
Nu sint deloc adeptul închiderii animalelor în custi, categoric sînt împotriva menajeriilor și consider că grădinile zoologice ar trebui transformate în bioparcuri (in care spațiile adecvate imită perfect mediul natural, plante identice, clima controlată s.a.m.d.), însă costurile realizarii si intretinerii acestora sînt enorme (zeci, chiar sute de milioane de euro).
Ideal ar fi ca toate animalele sa traiasca in mediul lor natural, netulburate de oameni, dar braconajul, extinderea agriculturii si localitatilor, drumurile si autostrazile le distrug mediul natural si duc la disparitia specilor.
Rolul principal al bioparcurilor (al grădinilor zoologice modernizate) nu este de parc de distracție. Principalul lor rol este de conservare și studiere a speciilor în habitate create artificial care imită cit mai fidel mediul natural, următorul rol este educativ (copiii, dar și adulții, invata multe din vizitele în aceste spatii) și abia în ultimul rînd au un rol recreativ.
In Romania nu exista un astfel de bioparc, de fapt si in Europa de vest sint foarte putine , insa aceasta este tendinta. Un exemplu pe care l-am gasit este biotopul “Heart of Africa” ce urmeaza sa se realizeze la Zoo Chester si costa aproximativ 200 milioane de lire sterline. Cu acesti bani noi am putea face un pod peste Dunare.
Intre gindirea deziderativa si cerintele realitatii
Ce trebuie facut cu gradina zoologica din Calarasi si mai ales cine ar trebui sa decida? Pentru bugetul pimariei Calarasi zoo reprezinta un cost enorm, chiar si asa subfinantata ridicol cum este in prezent. Cred ca bugetul zoo Calarasi este de 100 de ori mai mic decit gradini zoologice cu suprafete similare din Vestul Europei.
Parerea mea este ca despre viitorul gradinii zoologice ar trebui sa avem o dezbatere la nivelul comunitatii, iar orice decizie trebuie adoptata prin referendum scris. In preajma alegerilor locale am propus un “Pact pentru respectarea cetateanului”, prin care politicienii locali sa se oblige ca anual, ideal la inceputul toamnei, vor consulta cetatenii cu privire la deciziile importante ce trebuie adoptate.
Muzeul, teatrul, echipa de fotbal, gradina zoologica s.a. ar trebui sa se autofinanteze. Daca totusi nu pot sa se autofinanteze, pentru ca traim intr-o localitate mica si nu exista suficient vad, locuitorii pot decide prin referendum sa plateasca un impozit local pentru a finanta unele dintre aceste activitati. Orice majorare a impozitelor locale sau introducere unor taxe noi trebuie realizata doar in urma consultarii scrise a cetatenilor.
Asadar, ce facem cu zoo? Este clar ca tendinta in Romania este de desfiintare a gradinilor zoologice. Pe de alta parte un bioparc ar fi ceva extrem de valoros pentru calaraseni, atit din perspectiva educationala ( o vizita a copiilor la zoo este cea mai buna lectie de biologie), recreativa si chiar de mindrie a locuitorilor. Un bioparc care sa fie implicat in salvarea si cercetarea speciilor, care sa formeze specialisti , la inceput tineri voluntari pasionati din rindul carora sa se selecteze viitorii salariati (tehnicieni, ingineri, medici veterinari, biologi, peisagisti, horticultori) ar reprezenta un punct de atractie regional. Iar pentru copii ar fi exact modul in care trebuie transformat invatamintul, cit mai multe lectii practice, in care sa fie introduse notiunile pe care trebuie sa le dobindeasca.
Insa orice varianta care implica continuarea gradinii zoologice implica costuri foarte mari. Sinteti dispusi sa va implicati pentru pastrarea si dezvoltarea zoo? Sinteti dispusi sa platiti o taxa locala speciala dar si un bilet marit? Sinteti dispusi sa va implicati (cit aveti timp fiecare) in activitati de voluntariat prin intermediul unei asociatii de sprijin a zoo? Fiecare se poate implica in domeniul pe care il cunoaste: un architect poate remodela spatiile incit custile sa aiba un aspect natural, cladirile sa fie de tip acoperis verde si sa aiba aspectul unor dealuri, jurnalistii sa scrie textele de prezentare a speciilor si panourile informative, informaticieni sa realizeze un site web si alte aplicatii s.a.m.d..
Gradina zoologica nu este a vreunuia din familia Tatavura, nici a actualului primar, ci a intregii comunitati. Daca vreti sa existe un zoo cit de cit modern, cu conditii din ce in ce mai bune pentru acele animale ar trebui sa va implicati. Altfel, nu peste mult timp, zoo va fi doar un subiect de discutie pe Facebook, o povestioara de tip “a fost cindva in Calarasi”.
Lasă un comentariu