Pescuit de fotografii

De ziua Franţei, la Fordoc au fost expuse lucrările a doi fotografi din Călăraşi, extrem de talentaţi: Tănase Emanuel şi Florin Rădulescu. Inspirat mi s-a părut modul în care au fost aşezate fotografiile pe o plasă de pescuit, deoarece pescuitul a rămas cam singura îndeletnicire productivă a călărăşenilor. Atenţia puţinilor participanţi a fost atrasă de fotografia „Robinetul” care pe mine m-a dus cu gîndul la sistemul de irigaţii din Călăraşi ( ruginit şi nefolosit). Alte fotografii interesante erau instantanee ale fostului combinat siderurgic, în prezent un cîmp de ruine sinistre, mărturia distrugerii intenţionate promovată de politicienii locali pentru a obţine un profit imediat din prăduirea fierului vechi , consecinţă directă a politicii „nu ne vindem ţara [o distrugem noi]”!


Dacă în articolul anterior publicat pe acest blog, apare numele lui Patriciu pe care mulţi îl acuză că a cumpărat pe mai nimic o rafinărie… acum mă gîndesc că ar trebui să fie considerat un erou, pentru că a reuşit să „pună pe picioare o întreprindere comunistă” ,să o eficientizeze şi apoi să o transforme într-o afacere de succes. Din nefericire, combinatul siderurgic din Călăraşi nu a avut şansa unui Patriciu , ci a unor „săraci şi cinstiţi” baroni locali care nu sînt nici pe sfert la fel huliţi, unii chiar ocupînd în prezent poziţii importante în administraţia locală!

Dar pentru că am vorbit de administraţie , mi-am amintit discursul unui tînăr (şi probabil din acest motiv, cam neinformat) despre care am aflat apoi că este subprefect (nu i-am reţinut numele). La sfîrşitul cuvîntării sale s-a adresat şefului Fordoc recomandîndu-i să nu se limiteze doar la organizarea unor evenimente artistice (de altfel binevenite), ci să organizeze şi cursuri de perfecţionare a funcţionarilor avînd ca model administraţia franceză. Nu mi-a venit să cred ce am auzit! Tînărul domn subprefect (nu i-am reţinut numele) propunea ca model birocraţia absurdă a francezilor.

Într-un text mai vechi publicat pe acest blog, „Birocraţia modernă, spaima cetăţenilor” am arătat că birocraţia franceză este cea mai scumpă şi cea mai ineficientă din Europa. Fostul prefect, participînd la un instructaj a descoperit că în Franţa eliberarea unui paşaport de către autorităţile franceze durează 3-4 săptămîni, iar la noi o săptămînă, la urgenţe chiar 2 ore”. Iar dacă domnul subprefect (nu i-am reţinut numele, nu merita efortul) recomandă ca model demn de urmat administraţia franceză, îi recomand sincer să călătorească şi dumnealui în Franţa , evident în calitate oficială (adică pe banii noştri… cum altfel!?) şi să descopere ce inepţie a reuşit să elucubreze.

În final doresc să îi felicit pe cei doi artişti şi le recomand călduros, inspirat de discursul subprefectului, să realizeze fotografii mai curajoase de exemplu din care să reiasă comportamentul funcţionarilor din administraţia locală, plictisiţi de atîta stat…la stat.

Reclame