Intreprinzatorii romani

Intr-un editorial impresionant:”Viziunea” in afaceri, care poate fi cu usurinta incadrat in categoria analizei intreprinzatorului roman, Elena Andrei sustine, pe buna dreptate, ca in Romania nu prea exista intreprinzatori adevarati. Este un fenomen inspaimintator!

O economie nu poate functiona in absenta intreprinzatorilor reali, care inoveaza, creeaza si vind bunuri pe care ceilalti oameni le considera utile. Studiile in privinta economiei planificate arata ca absenta intreprinzatorului care sa inoveze, sa riste si sa vinda bunuri noi care imbunatateasc viata celorlalti oameni, a fost unul dintre elementele principale ale esecului planificarii, fapt observat de E. Bohm-Bawerk inca din anul 1898 in Karl Marx and the Close of His System (.pdf)

Realitatea ne arata ca exista doua metode prin care un intreprinzator poate prospera:

1) Creeaza un bun/serviciu pe care oamenii (clientii) il considera util si sint dispusi sa il cumpere. Pentru a avea succes, acel intreprinzator trebuie sa aiba un avantaj comparativ pe piata, care de multe ori este expresia unui avantaj tehnologic (sau a unei idei originale). Un exemplu din Romania il reprezinta un om care a creat un antivirus si a reusit sa il vinda inclusiv clientilor din strainatate datorita avantajelor pe care le-a avut acel produs.

2) Prin intermediul statului, intrucit Bugetul National este un “sac de bani” imens din care se hranesc linistiti politicienii, inaltii birocrati si aliatii acestora (inclusiv liderii sindicali si patronali). Un bun exemplu este cel al acelui tinar programator care a reusit intr-un an dupa cistigarea alegerilor parlamentare de catre un anumit partid, sa isi dezvolte cifra de afaceri de citeva mii de ori. Care a fost cheia succesului sau? A avut un unchi secretar de stat intr-un minister pentru care a realizat un program care a fost imposibil de utilizat dar pentru care a primit o avere.

Acestea sint cele doua metode principale prin care un om poate sa “faca bani”: prin schimb economic liber al carui criteriu este pentru ambele parti utilitatea (metoda economica) sau furind prin intermediul statului direct din buget ori prin obligarea oamenilor sa cumpere un produs/serviciu care nu le este util, pe care nu-l doresc (metoda politica).

Cu cit sistemul economic este mai apropiat de piata libera, cu atit vor fi mai multi intreprinzatori din prima categorie, iar cei care sint obisnuiti sa “traga sfori” nu prea vor mai avea instrumentele sa faca aceasta. Cu cit sistemul economic se apropie de corporatism (implicarea statului in economie) sint favorizati cei care folosesc metoda politica (a spagii) iar ceilalti sint descurajati. Una din caracteristicile coropratismului ca sistem economic este ca favorizeaza companiile care au relatii cu politicienii. De obicei acestea sint marile corporatii care le finanteaza activitatile politice sau companiile care cistiga in mod “miraculos” contracte cu statul.

In prezent, in Romania, intreprinzatorii trebuie sa fie experti in birocratie. Agricultorii ca sa prospere nu mai trebuie sa fie experti in cultivarea plantelor sau in tehnologia cresterii animalelor, ei trebuie sa “acceseze fonduri SAPARD” sau alte subventii . Intreprinzatorii de succes din alte ramuri, mai degraba, obtin contracte cu statul, decit inoveaza si ofera bunuri utile. Nu mai exista intreprinzatori autohtoni autentici, exista doar corporatii straine si muncitori romani, majoritatea romanilor care “fac afaceri” sint in realitate clienti politici.

Concluzia Elenei Andrei este extrem de pertinenta:

Acum inceperea unei afaceri numai viziune nu se poate numi. Probabil ca mai exista tineri naivi care cred ca prin munca si cu ajutorul unui gram sau kilogram de noroc te poti imbogati. Si nu castigand la loto, ci conducand o mica afacere. Insa, sunt convinsa ca majoritatea lor crede altceva. Si anume ca fara niciun ajutor bine identificat nu poti face nimic. Luam exemplul Calarasiului. Cati tineri mai cred ca pot incepe afaceri profitabile, in orice domeniu, nu stiu, IT, constructii, comert, fara a detine cateva pile sus-puse? Nimic nu se leaga fara a avea cunostinte, in mare parte din lumea politica. Si sunt convinsa ca nu ma insel. Mai cunosc persoane care, lovindu-se de usi inchise pentru ca altii le-au luat-o inainte, vor sa isi inceapa afacerile in alte orase. Insa si acolo probabil vor avea parte de aceleasi refuzuri. Asa ca sfaturile celor care acum au foarte multe zerouri in banci gen “aveti incredere, veti reusi” nu fac altceva decat sa fie penibile. Deocamdata, tinerii, in marea lor parte, sunt angajatii celor care au avut “viziuni”. Fie ele de moment sau bine planificate.

Din nefericire, acest adevar nu ne ofera o viziune optimista asupra viitorului economiei romanesti si a bunastarii cetatenilor de rind.