Jurnalul de Calarasi a publicat saptamina aceasta un articol care merita o analiza atenta:DACĂ FABRICA ÎN LOHN DĂ FALIMENT, ANGAJAŢII DISPONIBILIZAŢI NU BENEFICIAZĂ DE NICI UN AJUTOR!(.pdf)
Inca din titlu se observa lipsa de cunoastere a legislatiei in vigoare. Codul muncii legifereaza sprijinul oferit salariatilor concediati pentru motive care nu tin de persoana lor, prin care beneficiază de masuri active de combatere a somajului in conformitate cu legea 76/2002. Asigurarile de somaj reprezinta ajutorul de care beneficiaza salariatii care nu gasesc un loc de munca!
In continuare, autorul isi aminteste faptul ca fabricile textile au reprezentat principalii clienti de pe piata muncii:
Şi câţiva ani, nu puţini, lohn-ul a reprezentat una dintre supapele economiei călărăşene, aici evoluând numeroase muncitoare din Călăraşi. O dată cu integrarea europeană au început să apară şi problemele. Pentru că investitorii în lohn veniseră în România unde salariile erau mult mai mici decât în restul Europei.
In acest pasaj sint identificate corect motivele pentru care investitorii din aceasta ramura au ales Romania, acestea fiind costurile salariale reduse. Asadar, investitorii actioneaza rational, investesc in acele tari in care au posibilitatea de a-si maximiza cistigurile. Dar si salariatii actioneaza rational! Fiecare salariat cauta cel mai bun loc de munca si , intotdeauna, va alege locul de munca ce ii ofera cele mai mari beneficii. In concluzie, locul de munca din prezent, este cel mai bun loc de munca, intrucit daca ar fi existat altul cu beneficii superioare l-ar fi ales pe acela. Iar aceasta se intimpla de fiecare data cind pe piata muncii, apare un loc de munca pe care salariatul il considera mai bun.
Temerea exprimata in acest articol este ca in curind fabiricile textile isi vor “inchide portile” din cauza cresterilor salariale.
Cauzele incetarii activitatii economice a unor intreprinderi din cauza cresterii salariilor pot fi grupate in doua categorii:
1) Piata libera. O intreprindere isi va inchide portile,in contextul in care apar noi investitii cu productivitate superioara ale caror locuri de munca vor fi mai bine platite. Astfel, intreprinderea veche va ramine fara salariati (acestia orientindu-se catre noile investitii cu locuri de munca mai bine platite) si nu isi va putea continua activitatea. Competitia dintre angajatori este favorabila salariatilor, bunastarea lor crescind proportional cu numarul de locuri disponibile.
2) Interventia statului. Prin intermediul unor norme juridice, guvernul poate incerca fortarea limitei inferioare a salariilor peste echilibrul pietei sau poate creste artificial costurile salariale prin diferite compensatii impuse. Ce se va intimpla ? Evident, nimeni nu poate cunoaste viitorul, dar teoria economica si experientele din trecut ne ofera citeva consecinte inevitabile. Noile investitii vor fi descurajate iar intreprinderile vechi vor constata ca nu mai este eficient sa-si continue activitatea. In contextul in care numarul de locuri de munca se reduce si multi salariati vor fi concediati, singura varianta este somajul, urmat in multe situatii de migratia fortei de munca spre tarile care au inteles ca intervenitia arbitrara a autoritatii statale in economie are efecte negative.
Dintre cele doua situatii , prima este cea in care salariatii isi schimba locul de munca de bunavoie, fericiti ca le vor creste veniturile reale, iar cea de-a doua situatie este aberanta, in care salariatii vor fi fortati sa-si paraseasca locurile de munca si se vor vedea in situatia cea mai grava: somajul.
Drepturile salariatilor nu apar datorita impunerii lor prin legislatie, ci gratie cresterii numarului si diversitatii locurilor de munca din care salariatii le pot alege pe cele mai bune.
Desi intentia de a proteja salariatii de consecintele negative ale somajului este aparent intemeiata, stiinta economica a demonstrat inca din urma cu un secol si jumatate ca singura cauza a somajului este interventia statului pe piata muncii. Daca fortezi un om sa bea mai multa apa decit are nevoie, risti sa il ineci; acelasi rationament este valabil si in economie, daca incerci fortarea echilibrului pietei, risti distrugerea acesteia!
