Calaretul fara cap

Nu… nu voi scrie despre celebra carte a lui Thomas Mayne Reid, ci despre inca o statuie construita sub mandatul primarului Dragu.

Intr-un text mai vechi, Columna pigmeilor, am intuit ca pretul ridicat al bronzului a fost cauza dimensiunilor reduse ale grupului statuar din piata Balan, operă completată de curînd cu “doua tunuri indreptate spre Slobozia”, fapt relatat si de Niculae Costache.

In cazul statuii lui Carol I s-au folosit materiale din abundenta, dimensiunile fiind impresionante, pe masura pretului (de 2 milioane $)! Ca “realizarea primarului” sa fie deplină, autoritatile locale au informat trecatorii printr-o pancarta imensa ca acest obiect a fost o donatie, incercindu-se probabil sa se sugereze ca locuitorii Calarasiului nu au platit pentru acest obiect. Dar donatorul este Ministerul Culturii, iar banii cu care a fost platita sculptura provin de la bugetul national, deci din banii colectati cu forta de la toti cetatenii acestei tari, cum observa corect si Elena Andrei in editorialul din Observator de Calarasi.

Din punct de vedere estetic, este prima statuie din Calarasi care imi place, iar in privinta amplasamentului actual mie mi se pare in regula, desi probabil erau alte locuri mai potrivite .

Ceea nu mi se pare in regula este finantarea acestei statui. Daca un primar doreste realizarea unei constructii, statui ,care nu intra in atributiile sale directe (utilitatile publice:canalizari, strazi, parcari, iluminat), ar trebui sa finanteze acel proiect exclusiv din donatii private, prezentind maselor o macheta, explicind cetatenilor (inclusiv prin intermediul presei locale) necesitatea respectivei constructii.
Cetatenilor care nu doresc acel edificiu sau celor care nu sint dispusi sa plateasca nu ar trebui sa li se impuna sa contribuie. Aici apare un element extrem de important, initiatorul proiectului, printr-o strategie inteligenta de marketing, de promovare a proiectului, ar trebui sa ii convinga pe oameni sa doneze in mod voluntar bani. Exemplul cel mai potrivit este finantarea Ateneului Roman :”Dati un leu pentru Ateneu!” (desi subscriptia publica a reprezentat doar o parte din fonduri).

Oamenii de cultura, artistii, initiatorii unor astfel de proiecte, ca orice alti furnizori trebuie sa-si convinga clientii (in acest caz cetatenii) de utilitatea prestatiilor oferite; nicidecum fondurile nu trebuie colectate cu forta si apoi alocate dupa gusturile si vointa unor politicieni din Ministerul Culturii.
Arta valoroasa este cea care ofera oamenilor suficienta satisfactie incit sint dispusi sa o plateasca liber, arta impusa de birocrati, prin fonduri colectate coercitiv de la cetateni, incadrindu-se, in cele mai multe cazuri, in sfera propagandei politice.

In urma cu citeva zile un amic avansa, in gluma, ipoteza ca modelul (care a pozat) pentru realizarea acestei statui ar putea fi chiar primarul Calarasiului. Bineinteles ca nu exista nicio asemanare. Daca primarul nostru ar fi fost modelul, statuia ar fi fost mai degraba un calaret fara cap, intrucit cred ca singura utilitate a capului său in aceste zile este sa pozeze pentru afise electorale. Un bun indiciu in acest sens, il reprezinta razgindelile in privinta amplasarii statuii care s-au soldat cu distrugerea inutila a pavajului din Piata Prefecturii.